vineri, 17 ianuarie 2014

soneria de la ușa cortului

Îmi aprind o țigară invers. Adică de la filtru. Toți din jur se pun pe râs. Lucrurile nu stau exact așa cum par sau impar. Într-un alt univers, îmi spune cuantica, aprind țigara de unde trebuie. Aici mi-am luat libertatea s-o fac cum vreau. Într-un alt univers femeia trimite bărbatul la cratiță. Acolo se știe că cei mai buni bucătari sunt bărbații. Aici pisicile mă aleargă pe străzi noaptea când vin de la muncă. În acel univers Alt, chiar eu mă plantez mieunător direct în brazda din sânii femeilor. Aici observ în fiecare toamnă cum fruzele cad de pe pământ în copaci. Acolo, în lumea Alta, scriitorii scriu despre cum ar trebui să scrie cel ce stă sub copacul care își adună frunzele de pe jos. Ăsta e pentru mulți copacul interzis. A fost și în Eden.  Doar că acolo și-a pus țărână în cap. În Eden frunzele erau doar pentru oameni.  În lumea asta oamenii nu-și mai acoperă părțile intime. Umblă cu ele pe stradă fâlfâindu-și părerile. Aici existența se dă pe de-a moaca, care cum apucă, nu te-ntreabă nimeni. În Alt univers se câștigă. Așa e cel mai bine, zic eu. Îmi sting, deci, țigara de la filtru și mă urc în primul dintre ultimele  tramvaie. Sunt foarte atent la trepte. Sunt numai ochi și urechi. Mă duc să-mi întâlnesc jumătatea sau cât o mai însemna din mine. Eu sunt amorezul acela ce se așteaptă cu flori la ușa cortului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu