joi, 23 octombrie 2014
dantelă.
sub fustă! da, sub fustă! ridic-o și uită-te și tu acolo, ca să vezi că nu doar mie mi se pare. nu-i așa c-ai ascuns acolo două-trei doze de energizant? nu mi-am imaginat niciodată că n-ai să vrei să împarți cu mine. faci exact ca maică-mea care-mi ascundea borcanul cu dulceață de gutui în văgăunele debaralei. așa faci și tu. așa e și la tine sub fustă. o debara d-aia cu ușile scoase și-n loc sunt puse niște perdele handmade de țară. și e întuneric și doar de-ai da perdeaua la o parte, să mă ghemuiesc puțin acolo până mă găsește iarăși mama cu degetele înfipte în dulcețuri. hai, scoate dozele! știu că le ții ascunse pe undeva prin singura zona pe unde trupul tău a format dantelă. în preajma verticalității lor știu că ascunzi mereu un secret. n-aș vrea să caut eu cu mâna mea. mi-ai mai reproșat tu cândva că fac prea multă mizerie. în plus, aș vrea să evităm certurile inutile. până una-alta, stăm amândoi pe tivul fustei ca niște turiști cu bagaje, uitați pe marginea drumului. o tragi de sub mine ca să n-o șifonez că stau cu curu pe ea. deci, așa se simte când îți fuge pământul de sub picioare! plec, total lipsit de energie și cu pofta-n cui, mai ceva ca o cămașă uitată în dulăpiorul tău înfășurat în dantelă.
sâmbătă, 18 octombrie 2014
balcoane vecine.
tu
întinzi rufe. azi nu e sărbătoare, e zi de spălat. stai la etajul 1 din
celălalt bloc. eu la ultimul etaj în celălalt bloc cum privești tu. știu
că indiferent cât de mult ne-am apropia, între noi vor fi mereu două
balcoane. mici, dar țepene. la viața mea, mi-am plimbat privirea peste
multe balcoane. îmi place, ce pot să zic?! tu îți așezi chiloțeii și
sutienașele pe sârmă ca niște note pe
portativ. aștepți să le interpretez în cheia de la gaura ușii tale.
umplu cupele tapisate cu pushup, din ochi, două câte două, două câte
două. aștept și eu, la rândul meu, să pui și tu două paie, d-alea
țuguiate de se mulează pe buze, în oricare două cupe de ți se potrivesc.
vrei să ciocnim înainte sau după. oricum te-am citit că vrei să mă faci
să-mi prind nasul în chestii tiptile învățate de la tv. tu întinzi
rufe. eu mă gândesc cât de tare se mai ține și țeava asta de scurgere
dintre cele două balcoane.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)