balcoane vecine.

tu întinzi rufe. azi nu e sărbătoare, e zi de spălat. stai la etajul 1 din celălalt bloc. eu la ultimul etaj în celălalt bloc cum privești tu. știu că indiferent cât de mult ne-am apropia, între noi vor fi mereu două balcoane. mici, dar țepene. la viața mea, mi-am plimbat privirea peste multe balcoane. îmi place, ce pot să zic?! tu îți așezi chiloțeii și sutienașele pe sârmă ca niște note pe portativ. aștepți să le interpretez în cheia de la gaura ușii tale. umplu cupele tapisate cu pushup, din ochi, două câte două, două câte două. aștept și eu, la rândul meu, să pui și tu două paie, d-alea țuguiate de se mulează pe buze, în oricare două cupe de ți se potrivesc. vrei să ciocnim înainte sau după. oricum te-am citit că vrei să mă faci să-mi prind nasul în chestii tiptile învățate de la tv. tu întinzi rufe. eu mă gândesc cât de tare se mai ține și țeava asta de scurgere dintre cele două balcoane.