Amigo instant coffee. Fumatul poate să ucidă. Sunt certitudinile ce le-am pus pe masă de la bun început. Ca să fim clari. Împărțim o țigară. Jumate-jumate. Hârtia e ca lenjeria dintr-o cameră de hotel. Se murdărește la fiecare atingere. Tragem dintr-un tutun învelit în cearșafuri furate de pe paturi nupțiale. Pătezi albul fin, de mătase, al filtrelor de Kunt. Rujul tău dă semne clare că buzele tale au apucături dezvirginale. Sunt gata să naștem între noi un început de trunchi de arbore genealogic. Tu vii cu scoarța, proaspăt rasă, eu mă insinuez cu restul. Suntem crengile ce cresc la capătul întrepicioarelor noastre. La celălalt cap al clipirilor e un foc de artificii. Îmi pot da seama sigur. Sunt singurul bărbat ce ghicește-n licărirea ochilor. Ești singura femeie cu licurici pe creier. În cele din urmă ne-ntoarcem privirea. Pe noptieră, pe pereți, pe mese, pe jos, pe unde apucăm. Spate în spate pășim spre the dark side of the bed. Revenim la Haos. De unde, până la urma, a-nceput totul. Facem schimb de imagini ca surprizele cu mașini când aveam dubluri. Amico instant ce-om fi, doar fumatul poate să ucidă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu