Pe vremea
lu’ Ceaușescu pantofii țineau mai mult. Erau din piele. Din piele de animal
ziceau unii. Din piele de șarpe. Când năpârlea Ceaușescu, se spune, spiridușii
din bârlogul lui, luau pielea și o prelucrau. Se confecționau și geci, dar la alea se
folosea doar piele de pulă de bandit, bătută bine. Toate minunățiile astea se făceau în subsolul întunecos al Casei Popoului. Se punea mare accent pe limba
română a neamului. În ziua de azi tre’ să le ai cu mai multe limbi. Cert e că atunci
te gândeai la canadiene fără să fii considerat un pervers ordinar. Nici
nevestele nu cârteau, erau mândre că bărbații lor au o canadiană bună pusă de-o
parte. Acum ar fi geloase. Învățam la școală despre circuitul vatei în natura
noastră. Din vârful pantofilor, pe rana din coate, prin fundul urechii ca să se
oprească-n nas. La femei era ceva mai complicat. Îmi pare rău, sincer, de
pantofii ăștia de-i am. S-au rupt în părți ca dracu, dar nu-mi vine să-i arunc.
Măcar acum am lumea la degetul mic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu