Fără nici o legătură.

Am renunțat până la urmă și-am zis să mă duc. Mai toți din jurul meu au insistat să merg să văd un doctor. Familie, cunoscuți, chiar și câțiva vecini despre care nici nu știam că există. M-au bătut la cap săptămâni la rând, de parcă aveau un program bine stabilit și de la care nu se puteau abate. Habar n-aveam de unde să încep, ce medic să văd și nici măcar unde se află cabinetele prin orașul ăsta. Când i-am întrebat pe cei preocupați de așa-zisă stare a mea, unde să mă duc și despre ce să mă interesez, ei mi-au zis scurt că sunt palid. Da' ce, există doctori care vindecă asta? Cum arată ei? Unde să-i găsesc, la circ? Au nasul roșu, poartă halate și costume înflorate? O tâmpenie. Vreau totuși să scap de toată cicăleala. Am să intru în primul cabinet peste care dau în drum. Stau acolo câteva zeci de minute, citesc pliantele cu medicamentele cele mai noi, inventez niște stări și vin acasă. Nu înainte, însă, să-mi fac rost și de-o rețetă. Ar trebui să fie suficient lucru pentru a-mi recăpăta liniștea, mă rog, paliditatea. Eram, deci, în acest cabinet, mobilat cu destul gust, spațios și foarte curat. Nu mai era nimeni. Cu toate astea programul spunea c-am nimerit bine. Îmi aud numele și intru. Ce-i drept nu mă așteptam să fie deja cineva acolo. Mi se fac ceva consultații, nu mă pricep, dar doctorul părea serios și foarte implicat. A durat mai mult decât m-aș fi așteptat. Îmi spune, în cele din urmă, că am fost neglijent de-a binelea cu sănătatea, că ar trebui să mă internez imediat, poate chiar și-o operație. Corpul ar fi foarte slăbit și nu mai știu ce organ suferă pe-acolo. Și uite că de-atunci tot încerc să mă lămuresc ce legătură are asta cu mine.