Sau cum să mori cu dragostea de gât.
Era tanti din blocul de vis-a-vis. Singură de la o vreme, mai etala încă un șarm aparte la care, uneori, mă mai gândeam. Bărbatu-său
a lăsat-o după ce copilul lor a murit la naștere. De atunci și-a ținut constant un
animal de companie prin preajmă. Știu fiindcă se tot plângea că-i mor prea
repede. Că cineva și-ar bate joc de ea cu treaba asta. În principiu, o femeie
destul de grijulie și atentă, mă refer așa, în general, cu toată lumea. Nu-i
văd, deci, nicio vină. Până la urmă și-a îndreptat atenția spre plante. Avea un
balcon plin de tot felul de bălării. Ciudat era că o vedeai mai în fiecare zi
cu câte un ghiveci în brațe că-l duce la gunoi. Pesemne că nici astea nu prea
țineau. Până mai de curând a tot căutat o alternativă bună, de durată. Nu
știu ce-a făcut, dar o auzeam că vrea să termine cu astea și că se dedică
exclusiv ei. Ieri au găsit-o moartă-n apartament.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu