miercuri, 12 iunie 2013

La Sexy-Balamuc.


Luna asta, cică-n fiecare seară sunt promoții, reduceri, chestii, nebunii la colț, la cârciumă la noi. Azi e prima zi, așa că trec pe-acolo să văd care-i treaba. Ca să spun drept, nu e numai cârciumă. De exemplu, mai e și magazin. Mai vine unu cu câte ceva de pe la piață, de pe la țară, se oprește la o sută și ne mai luăm și noi din traistă. E și bordel, cel mai ieftin bordel chiar. Trec pe acolo toate apucatele, așa că nu ieși în gaură prea rău cu ele. Sală de jocuri, evident, că doar nu tronează păcănelele acolo ca niște adevărate altare degeaba. E chiar și casă, de fapt, e mai ceva ca acasă. Te mai prinde dimineața pe acolo, te trezești că-ți face tanti un oușor ochi, o brânzică, un sălămior, iți întinde sub nas să mai și mănânci, nu te lasă ea așa. Nu înțeleg ce reduceri să mai facă, oricum prețurile sunt mult sub ce găsești prin alte părți. Dar orice e binevenit la român, neam sărac și fără job, parcă rupți în coate de când lumea. 
Am aflat până la urmă că patronu’, om cu suflet bun cum îl știu toți, că doar mai bagă și pe caiet, o să ne îndeplinească un vis. E clar că așa ceva nu-i de crezut! Dar, cică, dacă iei o băutură specială, pe care a adus-o el din afară, visele, oricare ar fi ele, se împlinesc peste noapte. Prețul? Piperat bine de tot, dar ce mai contează? Acum c-o să ajungem noi ce-am visat toată viața, patroni, dulgheri, doctori, avocați, actrițe de telenovelă sau oameni de casă, o să spunem mersi. Așa că fiecare, de unde, de neunde, și-a plătit băutura, a dat-o repede pe gât și-a așteptat. Să vezi cum dintr-o dată, la masă erau numai indivizi din lumea bună, educați, cu băuturi fine în mână, cu femei ca decupate din reviste, parcă e altceva. Vorbeau unii, care până mai ieri beau pe datorie, ceva de niște donații, de niște fonduri caritabile pentru cei care n-au bani de băutură. Acum, ca să fiu sincer, nici nu cred că ar fi o idee așa rea! Discuții savante între oameni importanti acum, o nebunie, ceva de necrezut și totuși foarte firesc. Dar ca orice chermesă, de clasă sau nu, treaba s-a sfârșit undeva în noapte. Dimineața să-i fi văzut pe ăștia, cu dureri de cap, amețeli, grețuri, semne de băută bună până la urmă. Doar că acum toți sunt la fel ca înainte. Unu, dacă-l întrebi, nu mai știe ce s-a întâmplat. Își mai amintește câte una, ca prin vis, ca prin ceață, de o seară de beție în înalta societate. Să le vezi acum, ale dracu nespălate, cum le sclipesc ochii dupa filosofu’ fără bani, pișat pe el și plin de vomă pe maiou. Și ce și-ar mai trage-o cu nea ăla chior de vis-a-vis și ce sexy pare acum, ca un pirat cu-n ochi de sticlă, când își bea comoara ce-i vine lunar pe card.
Eu știu că tot ce mi-am dorit vreodată a fost s-ajung scriitor. Așa că mai stau nițel, îmi fac o cafea din zațul rămas de-aseară, m-apuc să citesc ce tocmai am terminat de scris și mă duc până la colț. La cel mai sexy balamuc, unde plata-i pe caiet și tăria nici nu-i chiar atât de tare, acolo-mi place mie. Acolo pot să-mi plimb liniștit degetele muncite pe câmpuri, mai italice sau nu, pe-o bucată rafinată de colant, strâmt și bine scămoșat. Mă îmbăt bine să adorm, căci dimineața-mi mai rămâne un vis amar de scriitor.

Un comentariu:

  1. e scrisa bine pana la finalul, care e discordant. cel cu " vis amar". e patetic si nu e in ton cu restul de 99% sau cat e, din text.e scris bine, ziceam, si e investit cu semnificatii care nu mi scapa deloc. cea mai buna pana azi pe blogu tau. pax! 7

    RăspundețiȘtergere