Porția mea de orez cu lapte.

Îmi miroase a orez cu lapte cu mult zahăr vanilat. E clar, copilăria mea se joacă iar printr-o bucătărie în vecini. Mai lovește cu aromele în geam, îl sparge că nu e termopan, și-o taie acasă. Mă lasă pe mine să răspund de neatențiile ei și mă pune rău cu toată lumea. Dar când fuge, vai când fuge, ea așa ca o escroacă, lasă un parfum în urmă de mă caut zile-ntregi. Treaba-i că mereu apare când mă aștept cel mai puțin. Uneori vine la mine cu ceva porniri materne și-mi aruncă pe la tâmple, praf de scorțișoară, arome sute. Știu că mă apară de multe, mai ales de strigoii amintirilor adulte.