marți, 5 martie 2013
Porția mea de orez cu lapte.
Îmi miroase a orez cu lapte cu mult zahăr vanilat. E clar, copilăria mea se joacă iar printr-o bucătărie în vecini. Mai lovește cu aromele în geam, îl sparge că nu e termopan, și-o taie acasă. Mă lasă pe mine să răspund de neatențiile ei și mă pune rău cu toată lumea. Dar când fuge, vai când fuge, ea așa ca o escroacă, lasă un parfum în urmă de mă caut zile-ntregi. Treaba-i că mereu apare când mă aștept cel mai puțin. Uneori vine la mine cu ceva porniri materne și-mi aruncă pe la tâmple, praf de scorțișoară, arome sute. Știu că mă apară de multe, mai ales de strigoii amintirilor adulte.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Pentru un moment am simţit gustul lor, al copilăriei... doar pentru un moment, scurt...
RăspundețiȘtergereDacă ar fi mai lungi aceste momente, n-ar mai fi aduceri aminte, ci copilăria în sine, iar noi am fi rămas copii...
RăspundețiȘtergereAşa e, naivi, dar măcar copii...
Ștergere