jertFă!

Femeile nu poartă poșete. Le duc pe umeri. Le cară cu cârca. Asta e crucea lor. Sunt responsabile de păcatele noastre. E un fel de jertfă. Își etalează credința în vitrinele curate, nepătate ale magazinelor din centrul orașului. Dichiseala e litera mare de la începutul Cuvântului. Dau paginile vitrinelor, pun povești în ele, până când muritorilor de rând le rămâne ceva în cap. Semnele de punctuație le punem noi. Plimbările lor sunt un nesfârșit drum spre Golgota. Ajunse acolo au tot dreptul să-și desfacă părul din agrafe ca să-l adie vântul. Natura se revoltă. Ele parcă iau și-și bagă tot vântul în sub-fustele lor și potolesc toată natura. În cele din urmă își înalță privirea peste năsucurile lor ca niște bețe cu care dirijează mersul împleticit al lumii. Ies din peisaj pe tocuri fiindcă știu că asta face fundul ferm. Tu te-ncrezi în toate astea, le-ai mai auzit la alții. Asiști la un sacrificiu în fața căruia nu poți să nu-ți faci cruce. Minunat mergi acasă și cu pacea-n suflet îți zici rugăciunea si-ncepi să-nroșești ouăle.