Parfumul.

Un parfum stătea pe scări la mine-n bloc de câteva zile. Când trist, când cu capul în nori, când în așa hal încât te punea și pe tine pe gânduri. Am zis să nu mă bag, nu e treaba mea. Așa că am tot trecut pe lângă perete, am tot evitat contactul, tot să nu deranjez. Cred că l-am întâlnit cam pe la toate etajele. Eu stau la ultimu'. Într-o zi, când am vrut să ies, tot blocul era îmbâcsit de fum de țigară. La noi nimeni nu fumează pe scară. Cum urcam eu așa pe scări am simțit urmele de parfum și mi-am dat seama că el a fumat ca turcu. Să zic că mirosea și a alcool, a ceva curve ieftine și evident a pișat. A ajuns rău parfumul ăsta, mi-am spus. Trebuie să mă opresc și să vorbesc cu el într-o zi. Poate chiar acum, dar să mănânc ceva mai întâi și să dorm puțin. Ajuns în fața ușii, dau să deschid, încerc să bag cheia și observ că nu merge. Mă uit în stânga, mă uit în dreapta, chiar lângă mine doi vecini nu știu ce tot vorbeau. La un moment dat unu din ei îmi zice că ar fi cazul să mai schimb parfumul c-au început toți să mă știe.