Soluţie de criză.

Aveam nevoie de o femeie, una care să se vândă pe scrisori şi poezii. Am căutat la bordelul din cartier ceva, dar au zis că nu acceptă nici măcar cărţi de credit, darămite... Acum nu, dar peste câţiva ani pot valora ceva, le-am zis. Nimic. Mi-au spus să scot banii sau să o şterg de acolo că, auzi, le stric clientela. Nici n-am mai stat la discuţii, mă aşteptam să fie aşa, acum totul e o afacere. Mi-am zis să merg prin nişte baruri şi cluburi să încerc. La un moment dat, una m-a întrebat câte cărţi am publicat, cât am scos pe ele şi dacă sunt vedetă. Am dat votca pe gât si am plecat fără să mai gândesc un răspuns. În drum spre casă mi-am jurat că de mâine gata, nicio parteneră nu mai primeşte scrisori şi poezii de la mine fără să le plătească!