N... loc de descriere.

Vă spun, nu mai e nimeni ca mine pe aici! Într-o seară, ca să ieşim la o bere, chiar m-a sunat un locuitor, zicea că e din oraşul lui Vişniec... mi s-a părut dubios şi am închis! Şi parcă, să zic că la un moment dat, cineva a venit şi mi-a spus că suntem la fel, c-ar trebui să vorbim. Ştiu că i-am mărturisit cum că drumurile mele nu duc nicăieri, că rugăciunile mele n-au niciun Dumnezeu, că iubirile cele mai de vază le-am lăsat la uscat, că mi se face dor, doar atunci când mă gândesc la mine... cred că a plecat! Va spun, nu e nimeni ca mine pe aici!