Viciu.

Am poftă să fumez, să trag dintr-o iubire sau două, să las toxinele dintr-o duduie să-mi roadă-n plămâni. Să stau pe terase, prin cârciumi la mese, să le las fără filtru, căci ţin la savoare şi să tuşesc toată vara, nesătul de gudroane. S-o las aprinsă-n aşternuturile-scrumieră, în zilele cu prea mult soare, doar ca să mă pierd apoi, golan, în tbc-ul farmecelor sale. Iar dimineaţa la cafea, s-aprind ce-a mai ramas, ca până seara să dispară, chiar şi fumul din perdea!